În fiecare cartier din România, fie el dintr-un mediu defavorizat sau unul privilegiat, se observă cum jocurile de noroc au pus stăpânire pe blocurile de locuințe. La parterul oricărui bloc se găsește loc pentru un magazin, o farmacie și, de cele mai multe ori, în mod „esențial”, se face loc uneia sau mai multor săli de jocuri de noroc. În acest fel, românii nu trebuie să se deplaseze până într-o stațiune sau într-un loc select, așa cum se întâmplă în alte țări, pentru a pari

Auzim din ce în ce mai des argumente ce pretind că siguranța noastră este mai presus de orice și că nu ar trebui să ezităm atunci când vine vorba de a ceda unele libertăți în schimbul certitudinii că vom reuși să vedem ziua de mâine. E adevărat, trăim în niște vremuri tulburi, iar peste tot pe unde te uiți vezi o lipsă a siguranței: prețurile alimentelor și traiul de pe o zi pe alta devin din ce în ce mai greu de înghițit, pe lângă faptul că urmează să culegem din plin putred

Acest articol este despre viitor, însă este în egală măsură și despre trecut. Românii sunt un popor nostalgic și, în același timp, un popor uituc. Miturile noastre despre ce era înainte și amintirile înșelătoare despre un altfel de trecut, mai bun, mai frumos, mai glorios sau, din contră, mai urât, mai gri, mai hidos (mai…) ne definesc perspectiva asupra prezentului și a evoluției acestuia, adică a viitorului. Nostalgia față de trecut este imposibil de ignorat în țara noastr

Mai presus de toate, românul ştie să fie pragmatic. De la îngrijirea gospodăriei la cultivarea grâului, acesta exprimă din vremuri străvechi pretinsul spirit practic. Cu toate acestea, atunci când ața vieţii simple se rupe, iar modernitatea vine de-a valma peste țăranul român, acest pragmatism se transformă în „descurcăreală” politică şi mentalitate de ,,merge şi-așa’’. Înainte de a ne rostogoli pe povârnişul celor care condamnă cu repulsie acest fenomen, se cuvine să privim

Privind pe fereastră, văd imaginea statică a unui televizor alb-negru și visător mă întreb: „cum să ai nuanțe într-o țară atât de gri?” Într-o țară de părerologi, țara tuturor și a nimănui, cum poate exista un consens sau o cale de mijloc, iar discursul public să nu fie dominat de ceartă și de conflicte? Comunismul are meritul, dacă se poate numi așa, de a fi fost într-atât de odios și de nociv pentru ființa umană, nu numai spiritual, ci și material, din cauza penuriei de al

Deși consider că acest lucru ar trebui să fie de la sine înțeles, țin totuși să menționez faptul că acest articol nu conține comentarii de natură confesională și nu vizează dezbaterea despre existența sau nonexistența lui Dumnezeu sau validitatea credinței creștin-ortodoxe. Expresia „Există Dumnezeu!” era des rostită de revoluționarii entuziasmați în timpul Revoluției din 1989, în contextul plecării soților Ceaușescu din București. Ea simboliza fericirea, eliberarea, credința

Prea adesea, atunci când se vorbește despre agricultura românească, discursul public se rătăcește pe un câmp pustiu, aproape fără roade în ceea ce privește viețile celor care își câștigă ,,pâinea cea de toate zilele” din el. Trista realitate este însă că, printr-o sclifoseală birocratică și multe vorbe de fațadă, se ocolesc adesea discuțiile serioase despre agricultura românească, prezentată drept un subiect de pretinsă plictiseală. Cu toate acestea, odată cu nemulțumirea car